Ciupercile Pleurotus cuceresc cultivatorii prin facilitatea obtinerii
substratului de cultura, reprezentat prin deseuri din agricultura , industria
lemnului, textila sau direct pe busteni de lemn sau buturi care urmeaza sa fie
refolosite pentru fabricarea creioanelor(China, Germania,…)sau alte obiecte ce
necesita un lemn pufos si usor de prelucrat.
In anul 1910 in Franta
s-au obtinut primele basidiofructe de Pleurotus cornucopiae (buretele
cornet) utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si
udate periodic.
De-a lungul anilor, pe plan
mondial s-au elaborat mai multe tipuri de cultura.
► - pe
ciocalai de porumb
► -
exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri de materii auxiliare
► - amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri forestiere
► - rumegus de salcam si faina de ovaz.
In 1986, Florica Trandaf
si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum
si a rumegusului, incorporate in substratul nutritiv. A reiesit
faptul ca un astfel de adaos este potrivit, deoarece confera
substratului o structura laxa, aerisita, ce impiedica declansarea de
procese fermentative.
H. Hernandez -Sanchez recomanda in
2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe) in proportie de 1%,
fapt ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g
substrat nutritiv.
Sortimentul larg cultivat in tara noastra
cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida si hibrizii
HK35, 421, HK37,etc.
Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta
xilofaga, ce creste pe trunchiurile sau cioturile putrezite ale
arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin primavara.
Pleurotus este
capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele
folosite ca substrat, care au un continut bogat in lignina.
Tehnologia de cultura este
foarte simpla, in sistem clasic recomandata in general pentru
productii mici de ciuperci sau consum propriu , in sistem intensiv -
industrial fiind necesare investitii considerabil mai mari.
In conditii de cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu
granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de
2-5% din greutatea lui.
In sistemul de cultura intensiv se pot
practica circa 6-8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o
productie de 170-300 kg ciuperci/tona de
substrat .
Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si folosesc
ca hrana lemnul, de aceea sunt cunoscute si sub denumirea de
ciuperci xilofage sau lignicole. Palaria este puternic excentrica
si situata asimetric fata de picior, adesea in forma de scoica, cu
latimea de 5-15 cm, culoarea palariei fiind foarte variabila in
functie de specie si conditiile de microclimat.
Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la
exemplarele ajunse la maturitate. Genul Pleurotus cuprinde mai
multe specii dintre care : Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida,
Pleurotus cornucopiae, Pleurotus djamor, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din
acestea, primele 3 specii sunt cele mai cultivate.
In cultura ciupercilor Pleurotus este important sa cunoasteti ‘tabloul’
- fluxul tehnologic , respectiv etapele necesare pentru o cultura de
calitate si rentabila. De aceea vom schita fazele care trebuiesc
parcurse , in speranta ca astfel o sa simplificam activitatea ,
pentru a deveni mai atractiva si pe intelesul tuturor.
Tehnologia
de cultura a ciupercilor Pleurotus se rezuma la :
- ciocalai 75%
- paie 12%
- germeni de malt (colti de orz) 8%
- amendament 5%
Dupa umectare urmeaza
pasteurizarea
( termica sau
chimica) , amestecarea si omogenizarea substratului nutritiv,
inclusiv amendamentul - calciu ( ipsos / var / creta furajera ).
Aceasta operatie
are rolul de a dezinfecta substratul pentru ciuperci, astfel incat
acesta sa fie liber de daunatori, insa nu sterilizat pentru a nu
distruge substantele carbonice usor asimilabile si flora microbiana
existenta in substrat, care ajuta la cresterea miceliului si dezvoltarea
ciupercilor.
Dupa cum se cunoaste
exista retete de compost care nu necesita pasteurizare, deoarece in
cursul prelucrarii initiale au fost supuse la diferite tratamente
specifice care au avut un prim efect de pasteurizare.
De aici rezulta ca
operatia de pasteurizare se refera numai la retetele care necesita in
mod obligatoriu acest tratament.
In cultura
ciupercilor in sistem clasic(gospodaresc - consum propriu),
pasteurizarea se executa in diferite feluri, in functie de cantitatea de
compost necesara si posibilitatile tehnice existente.
Tehnici de
pasteurizare in sistem clasic, cu sublinierea ca putem stabili o metoda
de dezinfectare corespunzatoare conditiilor dvs.:
-butoaie de tabla cu
capacitatea de 200 kg in care se fixeaza o tabla perforata cu gaurile in
diametru de pana la 10 mm, la distanta de 25 –30 cm de fundul butoiului,
formand un spatiu ce se va umple cu apa care va fi incalzita cu lemne
sau un arzator pe gaz
- bazine cu
capacitatea de 2 mc , in care se introduce compostul direct in apa care
se fierbe . Acesta se inalta pe un suport si se inchide lateral cu tabla,
lasand pe fiecare parte cate doua ‘fuste’ care se ridica pentru a
introduce lemne sau arzatoare pe gaz.
In ambele cazuri
sunt necesare termometre pentru masurarea temperaturii , care nu trebuie
sa depaseasca 90°C.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din
cauza atacului unor agenti patogeni cu pana la 40%, dintre care 30% se
datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu
infectat, din pricina contaminarii anterioare a substratului, sau
conditii improprii de microclimat.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide:
Aceste fungicide, administrate o data cu
umectarea substratului asigura protectia culturii de Pleurotus pe toata
perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat
sterilizarea termica a substratului, cat si necesitatea unor tratamente
in perioada de vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta
trebuie obligatoriu pasteurizat. N. Mateescu propune mai multe metode de
tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un
recipient la o sursa calorica, pana la atingerea valorii de 80 °C/4-5
ore, de 70 °C/36 ore sau 60 °C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui
cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune
Se va evita supraincalzirea in oricare din
cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 90 °C conduce la
sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor.
De asemenea, supraincalzirea declanseaza procese de fermentatie in masa
substratului.
Foarte important: inainte de tratarea termica,
amestecul omogenizat in prealabil este lasat la inmuiere in bazine sau
pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile.
In apa de imbibare
se pune preventiv o cantitate de 25 - 40 gr. Bavistin la 500 kg
material.
Dupa aceasta
operatie materialul se lasa la racit si scurs pana ajunge la temperatura
de 21°-24°C si umiditatea de 75-80%, cand se poate incepe insamantarea.
In sistem intensiv pasteurizarea se
executa in tuneluri speciale cu ajutorul aburului sub presiune .
